Din articol
Ucraina este dependentă, în egală măsură, de ajutoarele militare dar și donațiile private de bani sau obiecte, care în ultima vreme au ajuns pe o pantă descendentă periculoasă. Mai în glumă, mai în serios, jurnaliștii de la
spun că donațiile private devin mai rare decât avizările din Congresul American pentru ajutorul militar.
Când tancurile rusești au început să se îndrepte spre Kiev în dimineața zilei de 24 februarie 2022, Jonas Ohman se afla într-un hotel din sudul Ucrainei. Fondatorul Blue and Yellow – o organizație caritabilă lituaniană creată în 2014 pentru a ajuta Ucraina să lupte împotriva Rusiei – Ohman tocmai terminase de făcut ultimele livrări când a primit un telefon care îl avertiza că invazia la scară largă a început.
„Am decis pe loc să merg în Polonia”, a declarat Ohman. A oprit un taxi și a plătit 500 de euro, în numerar, pentru o călătorie stresantă până la graniță. Pe drum, a primit un telefon uluitor de la contabilul organizației de caritate: poate că averile Ucrainei se prăbușiseră, dar organizația Blue and Yellow era inundată de donații.
„A spus: „Jonas, avem 1 milion de euro. Nu, avem 2 milioane de euro. Nu, avem 3 milioane de euro!”” și-a amintit Ohman într-un interviu. „Era ca și cum un prieten drag a fost diagnosticat cu cancer iar eu câștigasem la loto în aceeași zi.”
Pentru Ohman, următoarele câteva luni au fost în ceață. Cadourile curgeau în valuri. Persoanele fizice făceau contribuții în fiecare minut. Corporațiile scriau zilnic cecuri considerabile. El și colegii săi au lucrat non-stop pentru a transforma aceste donații în lucruri pe care să le trimită înapoi în Ucraina.
Câteva luni mai târziu, lucrurile au început să se calmeze, oferindu-i lui Ohman și echipei sale șansa de a face un bilanț. Ceea ce au descoperit a fost îngrijorător. Fluxul de bani pe care grupul îl primise în primele luni ale războiului se epuiza – rapid. În martie, au strâns 14,8 milioane de dolari. În aprilie, cifra a scăzut la 5,1 milioane de dolari. În mai, erau 2,4 milioane de dolari; în iunie, 1,5 milioane de dolari. În august, a scăzut la puțin peste 850.000 de dolari.
„Evident, ne era teamă”, mi-a spus Ohman. Organizația sa, la început copleșită de donații, se confrunta acum cu problema opusă: aceea că fondurile sale s-ar putea risipi complet.
Declinul ajutorului privat
După mai bine de doi ani și jumătate de război al Ucrainei împotriva Rusiei, media a reflectat în mod semnificativ reducerea ajutorului guvernamental pentru Kiev. Însă mult mai puțină atenție s-a concentrat asupra declinului a ceea ce a fost cândva o revărsare de ajutor privat. Atunci când Rusia și-a lansat războiul la scară largă împotriva Ucrainei, oamenii obișnuiți din întreaga lume s-au mobilizat pentru a ajuta Kievul. Mii și mii de oameni au donat pentru cauza țării. Alții au mers în Ucraina pentru a ajuta, inclusiv alăturându-se armatei sale. Contribuțiile lor nu au putut egala ajutorul guvernamental, dar au devenit vitale pentru efortul de război. Grupurile private distribuie, de obicei, mai rapid asistența decât statele externe (sau, uneori, statul ucrainean). Donatorii și voluntarii internaționali ridică moralul ucrainenilor. Și, în mod esențial, organizațiile caritabile furnizează bunuri de bază, dar esențiale – uniforme, alimente, ochelari de vedere pe timp de noapte – pe care guvernele le neglijează adesea.
Acum, acest ecosistem este în pericol. Aproape fiecare grup pro-Ucraina strânge mult mai puțini bani decât în primul an. De asemenea, pierd voluntari. Ca urmare, acestea contribuie mult mai puțin la efortul de război decât o făceau odată. Unele sunt în pericol de a se închide.
„Nu primim suficiente donații”
„Este mult mai dificil să facem ceea ce facem”, a declarat Aušra Tallat-Kelpša Di Raimondo, liderul Blue and Yellow USA, filiala americană a Blue and Yellow Lituania. „Nu primim suficiente donații”.
Grupurilor de ajutor le este greu să rezolve această problemă. De fapt, s-ar putea dovedi mai dificilă decât obținerea aprobării de către Congres a pachetului de ajutoare în valoare de 60,8 miliarde de dolari, adoptat în aprilie după luni și luni de amânări. Organizațiile private încearcă să strângă bani într-un moment în care Ucraina a fost eclipsată în știri, iar cauza țării a devenit mai puțin populară.
Mai mult, activiștii și organizațiile pro-Ucraina trebuie să-și depășească propria epuizare. Voluntariatul este o muncă grea, chiar și pentru participanții ocazionali. Pentru lideri, acesta poate avea un cost profund, personal. Mai multe persoane cu care am stat de vorbă au declarat că eforturile lor i-au pus în situații financiare periculoase și le-au fracturat – sau chiar rupt – relațiile.
Câteva persoane au reușit să își stabilizeze organizațiile, inclusiv Ohman. Ei au făcut acest lucru, în parte, renunțând la voluntariat și devenind mai profesioniști. Blue and Yellow, de exemplu, a angajat personal cu normă întreagă, ceea ce i-a îmbunătățit strângerea de fonduri.
Dar chiar și grupurile care se profesionalizează încă depind, cel puțin într-o anumită măsură, de oameni dispuși să dea aproape totul pentru a ajuta Ucraina. Iar voluntariatul, cu toată energia haotică pe care o implică, este ceea ce a făcut aceste organizații atât de eficiente la început. Prin profesionalizare, liderii spun că grupurile lor devin mai asemănătoare cu instituțiile greoaie în jurul cărora au fost concepute să lucreze: guvernele naționale.
Citește și
Energia se epuizează
Împreună, așadar, aceste forțe au ridicat o problemă deconcertantă. Ucraina s-a bazat mult timp pe energia populară pentru a-și continua lupta. Poate fi aceasta susținută?
Ucraina nu este primul stat aflat în război care se bazează pe asistență externă, privată. În timpul războiului civil spaniol, American Friends of Spanish Democracy a strâns bani pentru a ajuta guvernul loialist al Spaniei în lupta sa împotriva naționaliștilor lui Francisco Franco. (Mii de americani și europeni au mers să lupte direct pentru loialiști). Înainte ca Statele Unite să intre în cel de-al Doilea Război Mondial, americanii au făcut donații pentru Regatul Unit, care lupta împotriva naziștilor.
Dar chiar și în comparație cu aceste eforturi, Ucraina este, ca amploare, unică – primind deja mai mult de 1 miliard de dolari sub formă de donații private și internaționale. Probabil că niciun alt guvern modern nu a făcut din ajutorul non-statal o parte integrantă a efortului său de război. Oficialii ucraineni au creat o întreagă organizație, denumită United24, pentru a colecta donații private. Și au autorizat o organizație caritabilă, Fundația Come Back Alive, să procure arme.
Este ușor de înțeles de ce Kievul se concentrează pe ajutorul privat. Guvernul ucrainean nu își poate finanța singur apărarea și, deși statele occidentale oferă o asistență neprețuită, acestea se concentrează mai mult pe muniție și echipamente costisitoare pe care doar guvernele le pot procura, nu pe echipamentele mai mici, dar esențiale, necesare zi de zi. „Există categorii întregi de produse care pur și simplu nu sunt furnizate de guverne”, a declarat Andrey Lisovich, lider al Ukraine Defense Fund, un grup cvasi-privat însărcinat de guvernul ucrainean cu procurarea de echipamente neletale. Trupele, a spus el, „au nevoie de telefoane, tablete, laptopuri. Au nevoie de monitoare. Toate aparatele electronice au nevoie de baterii”.
Drone, ochelari de noapte, laptopuri, căști, baterii, uniforme…
Organizațiile caritabile au fost esențiale în satisfacerea acestor nevoi. Nimeni nu știe cu exactitate câte obiecte au donat, dar cifra este probabil de ordinul milioanelor. Donațiile au fost deosebit de mari în primul an de război. „Am trimis în principal drone, echipamente de vedere pe timp de noapte și optică, plăcuțe, căști, transportoare și uniforme”, a declarat Tallat-Kelpša, al cărui grup a strâns peste 1 milion de dolari în primele 10 luni ale invaziei. United Help Ukraine, care a strâns zeci de milioane de dolari în 2022, mi-a spus că a trimis 5.000 de veste antiglonț și 100.000 de garouri. Hope for Ukraine, un grup din New Jersey care a strâns peste 6 milioane de dolari în 2022, a reușit să umple un container de transport cu ajutoare – inclusiv alimente și materiale medicale – la fiecare săptămână sau două.
„Întregul război este finanțat prin crowdfunding”, a declarat Matthew Sampson, un fost soldat american care servește în Legiunea Internațională din Ucraina, o unitate a forțelor armate ucrainene compusă din voluntari străini. La fel ca mulți veterani NATO care luptă acum în Ucraina, el este perfect conștient de ceea ce îi lipsește Kievului. Donatorii străini, spune Sampson, au permis unității sale să cumpere alimente și combustibil. Le-au dat mașini. Au ajutat chiar și la plata locuințelor. „Pentru casele noastre sigure, a trebuit să plătim chiria, utilitățile și reparațiile”, mi-a spus Sampson. „Ucraina nu are bani pentru niciunul dintre aceste lucruri.”
Donațiile scad
Dar astăzi, aproape toate grupurile care ajută țara – mari și mici deopotrivă – primesc mai puțini bani decât înainte. În timpul primului an de război, Come Back Alive a strâns aproximativ 38 de milioane de dolari în valute din afara Ucrainei. În cele peste 18 luni care au urmat, a strâns mai puțin de jumătate din această cifră. United Help Ukraine a declarat, de asemenea, că donațiile au scăzut, deși nu a oferit detalii. Hope for Ukraine a declarat că a strâns în 2023 aproximativ o treime din suma strânsă în 2022. „A fost ca un mare roller coaster”, a declarat Yurii Boiyechko, liderul grupului. „A fost o mare creștere, iar apoi o mare scădere”.
Este greu de măsurat exact ce efect a avut această scădere asupra efortului de război al Ucrainei. Dar, cel puțin, a complicat o situație deja dificilă. Rusia este în ofensivă, deposedând încet Ucraina de teritoriu în est. Ca răspuns, Kievul a lansat o incursiune în provincia rusă Kursk, în speranța de a îndepărta forțele ruse, dar Moscova a continuat. „Cu un ajutor mai redus, avem mai mulți răniți, mai mulți oameni care au nevoie de ajutor, mai multe clădiri distruse”, a declarat Tallat-Kelpša. Când am întrebat-o ce oferă grupul ei mai puțin, răspunsul ei a fost simplu: „totul”.
Declinul e vizibil și pe câmpul de luptă
Declinul este evident pe câmpul de luptă. „Pune în pericol o mulțime de vieți”, a declarat Sampson. El a menționat, în special, lipsa sistemelor de vedere pe timp de noapte. Ucraina depinde foarte mult de organizațiile private pentru sisteme de vedere pe timp de noapte de înaltă calitate, iar scăderea ajutorului a avut rezultate nefericite previzibile. Unitatea lui Sampson, de exemplu, a pierdut un vehicul blindat scump, fabricat în SUA, după ce un soldat care nu avea o vedere de noapte bună l-a aruncat într-un șanț.
Lipsa a costat alte trupe mai mult decât echipamentul. Câmpul de luptă ucrainean este plin de explozibili, ceea ce face imposibilă trecerea în siguranță după lăsarea întunericului fără o vedere de noapte adecvată. Dar, uneori, soldații ucraineni nu au de ales decât să se deplaseze după apusul soarelui și, prin urmare, înaintează chiar și atunci când nu pot vedea. Rezultatul este groaznic.
„Ei intră în câmpuri minate și sunt uciși”, a declarat Sampson.
Într-o oarecare măsură, organizatorii au spus că scăderea donațiilor este de înțeles. Aproape niciun eveniment, nici măcar un război major, nu poate atrage atenția la nesfârșit. „Totul distrage atenția de la Ucraina, tot timpul”, a declarat Mihailo Fedorov, viceprim-ministrul ucrainean responsabil de United24. Menținerea atenției lumii, mi-a spus el, este principalul obiectiv al organismului.
„Oboseala compasiunii”
Liderii se luptă, de asemenea, cu oboseala compasiunii. Conform sondajelor Eurobarometru ale UE, procentul europenilor care doresc să acorde Kievului ajutor militar și financiar a scăzut cu 7 și, respectiv, 10 puncte procentuale, din primăvara anului 2022 până în primăvara anului 2024. Studiile realizate de Pew Research Center arată că numărul americanilor care cred că SUA acordă prea mult Ucrainei a crescut cu 24 de puncte procentuale din martie 2022 până în aprilie 2024.
Numărul republicanilor care cred că SUA oferă prea mult sprijin a crescut de peste cinci ori.
Schimbarea opiniilor este vizibilă pe teren. Aproape toate grupurile americane cu care am vorbit au declarat că lupta crâncenă din Congres de la începutul acestui an cu privire la acordarea sau nu a unui ajutor mai mare a afectat cadourile. Tallat-Kelpša a spus că donațiile au crescut ușor după adoptarea proiectului de lege privind ajutorul, dar se teme că dezbaterea încărcată și partizană a secătuit permanent generozitatea americană.
Grupurile private de ajutor ar dori, desigur, să schimbe această dinamică. Dar acest lucru este extrem de dificil. Organizațiile caritabile nu pot sabota mașinăria de război rusă sau să facă din Kiev centrul atenției globale. Ele pot și fac lobby pe lângă oficialii aleși pentru a sprijini Ucraina, dar au puțină putere asupra persoanelor care promovează scepticismul față de Ucraina, cum ar fi fostul președinte Donald Trump.
De fapt, în orice caz, luptele acestor organizații ar putea exacerba ambele forțe. Mai puțin ajutor face mai dificilă victoria Ucrainei. Iar scăderea donațiilor ar putea semnala politicienilor că există puține beneficii în a fi pro-Kyiv. Rezultatul ar fi un cerc vicios, în care slăbirea organizațiilor nonprofit duce la slăbirea sprijinului general.
Pentru a depăși această dinamică, mulți lideri au trecut la treabă. După întoarcerea din război, un fost soldat al Legiunii Străine pe nume Carl Larson a lucrat luni întregi pentru a înființa o organizație caritabilă numită Ukraine Defense Support. A fost un proces epuizant, care a necesitat întâlniri lungi și contacte constante care, de obicei, nu au dat rezultate. „Voi fi sincer, mă duceam acasă și plângeam”, a spus Larson, descriind primele zile. Pentru a continua să ajute atunci când alții nu o făceau, Larson a contribuit cu bani proprii, epuizând trei cărți de credit.
Eforturile sale au funcționat în cele din urmă. În toamna anului 2022, Ukraine Defense Support a început să atragă atenția, iar astăzi este un grup rar care primește mai multe donații decât atunci când a început. Dar acest succes a venit cu un preț piperat. Soția lui Larson, exasperată de devotamentul său total față de Ucraina, a divorțat de el.
De asemenea, menținerea unei organizații nonprofit presupune mai mult decât o dedicare personală intensă. Majoritatea grupurilor care prosperă o fac prin angajarea de personal plătit, prin campanii de strângere de fonduri mai bine direcționate și prin crearea unor sisteme care le atribuie oamenilor sarcini clare, în loc să le ceară să facă totul.
Un bun voluntar nu este neapărat un bun lucrător
Acesta este modul în care Blue and Yellow Lithuania a devenit sustenabilă. Grupul a trecut de la un corp mic, format numai din voluntari, la o instituție cu mai mult de o duzină de angajați plătiți. Acești angajați fac totul, de la gestionarea inventarului la marketing. Datorită eforturilor lor, organizația și-a stabilizat în mare măsură finanțele (deși la niveluri mai scăzute decât în primul an) – inclusiv prin strângerea de fonduri la televiziune. Noua structură a făcut, de asemenea, viața mai ușoară pentru lucrătorii săi, printre care și Ohman. „Sunt plătit”, mi-a spus el. „Asta este minunat”.
Dar pentru a angaja personal salariat, grupurile trebuie să aibă un surplus de numerar. De asemenea, trebuie să angajeze persoane cărora le pasă foarte mult să ajute Ucraina și care au competențele potrivite. „Am învățat pe pielea noastră că cineva care este un bun voluntar nu este neapărat un bun lucrător”, a spus Ohman. Asta l-a inclus și pe el. Pe măsură ce organizația sa mergea înainte, Ohman a descoperit că nu putea ține pasul cu sarcinile manageriale. Pentru a se asigura că grupul continuă să funcționeze, s-a concediat singur și a angajat un nou director executiv. (Titlul lui Ohman este de „fondator și președinte”, iar el este în continuare liderul general).
Și, deși organizațiile profesionale sunt mai durabile, ele pot fi mai puțin eficiente decât grupurile de voluntari. Blue and Yellow, de exemplu, a devenit mai lentă datorită sistemelor sale formalizate. „Trebuie să faci un lucru și există cinci, șase persoane care trebuie să se ocupe de el”, a spus Ohman. „Apoi trebuie să aștepți pentru licențe și hârtii”. Pe măsură ce a crescut, Blue and Yellow a dobândit, de asemenea, un profil mai înalt și, în consecință, mai multă atenție. Alte grupuri în creștere au spus că se confruntă cu probleme similare.
Dacă aceste grupuri pot găsi echilibrul corect este o întrebare deschisă – la fel ca și dacă pot rămâne în afaceri. Viitorul ecosistemului este, din păcate, incert.
Dar majoritatea liderilor au spus că sunt hotărâți să mențină cursul, indiferent de costuri. Le pasă prea mult și au ajuns prea departe.
„Nu este vorba despre bani”, mi-a spus Ohman. Este vorba despre lucrul corect de făcut”.
Editor :