Două organizații au făcut o descoperire îngrijorătoare:
. Alexandru Cîrîc, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, a spus însă la Digi24 că UE permite o limită de un miligram per kilogram de mercur în cazul tonului și că în conservele analizate în România nu a fost depășită această limită.
Studiul s-a făcut pe 148 de conserve de ton selectate aleatoriu din cinci țări europene (Franța, Germania, Anglia, Spania și Italia), iar rezultatele arată că în proporție de 100% au fost contaminate cu mercur. Asociația de mediu Foodwatch afirmă că peste jumătate dintre conserve depășesc limita de mercur de 0,3 mg/kg stabilită pentru alte specii de pește. Pentru ton, limita este de 1mg/kg.
„Datele sunt date de de organisme non-guvernamentale, al căror rol este într-adevăr să atragă atenția asupra unor riscuri. Contaminarea nu înseamnă că acele probe au fost găsite cu nivel, să spunem, de alertă. Înseamnă că, în urma unor proceduri analitice, s-a descoperit mercur, urme de mercur, în acele conserve. Depinde foarte mult ce procedee analitice aplicăm, pentru că la nivel de 0,0000 putem găsi orice element chimic în orice de pe acest pământ. Depinde cât de adânc săpăm ca să găsim apă într-un loc. Săpăm mai sus, găsim apă la 6m, într-un loc, poate la 200m. La fel sunt tehnicile analitice în chimie. Așadar, organizațiile acestea non-guvernamentale pun în alertă – și nu fac rău că ne alertează, ne pun în vedere că există niște probleme. Nu sunt niște probleme atât de stringente”, a explicat Cîrîc.
„Mercurul în pește, în conservele de pește, în conservele de ton, ajunge din ape. Pentru anumite specii de pești – și, atenție, nu doar mercurul – limita este de un miligram per kilogram. Pentru alte specii de pești este de 0,5 miligrame per kilogram, pentru alte câteva, puține, specii de pești, este de 0,3 miligrame per kilogram. Poate deveni riscant atunci când se depășește valoarea de un miligram pe kilogram și când acest mercur în cantități mari este consumat în mod constant”, a spus specialistul.
El a adăugat că intoxicația cu mercur este foarte periculoasă, dar că în conservele de pește analizate în România nu au fost depistate cantități mari.
„De mercur nu am depistat cantități peste limită, în niciun caz, ci cantități care sunt permise la ora actuală”, a subliniat Cîrîc.
Comunitatea Europeană, în momentul în care legiferează o limită, are în vedere, în primul rând, disponibilitatea materiei prime.
„Dacă decidem că peștele va trebui consumat doar la 0,3 miligrame per kilogram în materia primă, s-ar putea să avem doar 2% sau 5% sau 10% din cantitatea disponibilă de ton, ceea ce ar crește prețul tonului exagerat. Consumul de ton, însă, nu este un consum extrem de mare în Europa. De aceea ESA a și-a permis să facă această limită de un miligram per kilogram. Nefiind un consum mare, nu afectează în mod direct sănătatea consumatorului. Probabil că dacă mergem în Japonia, unde consumul de ton este mai mare, limita este mai mică”, a explicat el.
„Acest echilibru între consum și disponibilitatea materiei prime este un lucru des întâlnit în stabilirea în limitelor pentru anumite materii prime sau produse finite în industria alimentară. Nu este singura situație în care suntem, să spunem, cu limite poate mai mari pentru anumiți contaminanți.Trebuie spus însă că Uniunea Europeană, în timp, a scăzut limitele, la fel cum le-a scăzut și pentru plumb și pentru cadmiu, în momentul în care contaminarea din mediul înconjurător a scăzut. Cu cât suntem mai atenți cu mediul, cu atât contaminarea produselor noastre alimentare va fi mai mică”, a spus oficialul.
Editor :