O companie americană vrea să deschidă un centru de date pe lună. Chiar dacă acum pare o idee de film SF, Stephen Eisele, președintele Lonestar Data Holdings, crede că acest lucru va fi posibil în viitor, potrivit
„Punând centrul de date în spațiu, oferi o securitate de neegalat”, spune el.
Luna trecută, firma cu sediul în Florida a susținut că a testat cu succes un mic centru de date de dimensiunea unei cărți, care a făcut o călătorie pe Lună cu modulul spațial Athena Lunar Lander al firmei americane de explorare spațială Intuitive Machines. Acesta, la rândul său, fusese lansat de o rachetă a SpaceX.
Centrele de date sunt depozitele vaste care adăpostesc un număr de computere care stochează și procesează date utilizate de site-uri web, companii și guverne.
Lonestar spune că amplasarea lor pe Lună va oferi clienților procesare sigură și fiabilă a datelor, profitând în același timp de energia solară nelimitată, pentru a le alimenta.
Chiar dacă pare exagerată, e o idee care începe să se dezvolte. Unul dintre motive este creșterea cererii și dificultatea de a găsi locuri adecvate pe Pământ.
Utilizarea în continuă expansiune a inteligenței artificiale a înregistrat o creștere masivă a cantității de date care trebuie stocate și procesate în întreaga lume.
Drept urmare, nevoia de centre de date a crescut și ea, cererea anuală urmând să crească între 19% și 22% până în 2030, potrivit consultanților de management global McKinsey.
Noi facilități apar tot timpul, dar devine greu să găsești locuri în care să fie amplasate. Centrele de date sunt extinse și folosesc cantități enorme de energie și apă pentru răcire.
Iar tot mai mulți oameni nu vor ca centrele să fie construite în apropierea lor.
Așa că amplasarea centrelor de date în spațiu – fie pe orbită în jurul Pământului, fie pe Lună – ar putea fi o soluție mai prietenoasă cu Pământul. Există energie teoretic nelimitată, disponibilă de la soare, și nu există vecini care să se plângă de impactul asupra mediului.
În plus, centrele de date din spațiu s-ar putea specializa în servicii pentru nave spațiale și alte facilități spațiale, cu transferuri de date în spațiu mai rapide decât de la sol.
Vara trecută, un studiu de fezabilitate finanțat de Comisia Europeană privind centrele de date orbitale și-a publicat rezultatele. Raportul Ascend realizat de Thales Alenia Space – un joint venture între grupurile aerospațiale franceze și italiene Thales și Leonardo – a stabilit că implementarea centrelor de date în spațiu „ar putea transforma peisajul digital european” și ar putea fi „mai ecologică”.
Thales Alenia Space are în vedere construirea unei constelații de 13 sateliți care măsoară 200 m pe 80 m și o putere totală de procesare a datelor de aproximativ 10 megawați (MW). Este echivalent cu un centru de date la sol de dimensiuni medii, cu aproximativ 5.000 de servere.
Pe baza tehnologiilor care există deja sau sunt în curs de dezvoltare, sateliții ar urma să fie asamblați pe orbită.
Damien Dumestier, arhitect al proiectului Ascend la Thales Alenia Space, spune că pentru ca centrele de date spațiale să fie mai ecologice decât cele existente la sol, va fi necesar să se facă lansatoare de rachete de 10 ori mai puțin poluante pe durata ciclului lor de viață. El spune că acest lucru pare posibil.
„Dar pentru a acoperi evoluțiile noii tehnologii și creșterea capacității de producție, trebuie să luăm în considerare o capacitate mai mare a sistemului, în jur de 200 MW, adică 200 dintre infrastructurile spațiale mari preconizate și 200 de lansări”, spune el.
„Întrebarea principală este când va fi gata un lansator adaptat. În funcție de investiție și de deciziile care trebuie luate, acest lucru s-ar putea face pentru 2030 sau 2035, adică viabilitate comercială înainte de 2037”, crede Dumestier.
În ciuda acestui optimism din partea firmelor care urmăresc să dezvolte tehnologia, doctorul Domenico Vicinanza, profesor asociat de sisteme inteligente și știință a datelor la Universitatea Anglia Ruskin din Marea Britanie, spune că există numeroase obstacole mari înainte ca centrele de date din spațiu să poată fi o propunere viabilă.
„Chiar și cu contribuția și progresele unor companii precum SpaceX, lansarea sistemelor hardware pe orbită rămâne extrem de costisitoare. Fiecare kilogram trimis în spațiu costă mii de dolari”, spune el.
„Centrele de date în spațiu ar necesita nu numai echipamentul de date, ci și infrastructura pentru a le proteja, alimenta și răci. Toate acestea se adună în greutate și complexitate,” adaugă Vicinanza.
Răcirea echipamentului va fi o problemă deosebită, deoarece, deși spațiul este rece, sistemele convenționale de răcire nu funcționează fără gravitație.
În plus, condițiile meteo din spațiu pot deteriora aparatura, iar cantitatea din ce în ce mai mare de deșeuri spațiale pune în pericol serverele.
„Iar rezolvarea problemelor pe orbită este departe de a fi simplă. Chiar și cu robotică și automatizare, există limite pentru ceea ce poate fi reparat de la distanță. O defecțiune majoră a sistemelor hardware ar putea necesita o misiune umană costisitoare, ceea ce poate duce la extinderea timpului de nefuncționare pentru câteva săptămâni sau luni,” explică Vicinanza.
Cu toate acestea, firme precum Lonestar sunt extrem de încrezătoare și spun că răspund cererii.
„Nu am face asta dacă nu ne-ar cere clienții”, spun reprezentanții companiei.
Editor :