Din articol
Președintele american Donald Trump descoperă că a ajunge la un acord cu președintele rus Vladimir Putin nu este chiar atât de ușor pe cât ar fi crezut. Însă el este doar cel mai recent lider american care eșuează în încercarea de a convinge Rusia și pe liderul ei autotputernic să se alăture inițiativei, scrie
Încercările Administrației Trump de a ajunge la un acord de încetare a focului în Ucraina au fost în mare parte blocate, în ciuda unei intense activități diplomatice.
De la întoarcerea sa la Casa Albă, Trump a purtat cel puțin două convorbiri telefonice îndelungate cu Putin și l-a trimis în repetate rânduri pe trimisul său special Steve Witkoff să se întâlnească personal cu liderul rus la Moscova, ultima călătorie având loc vineri.
Fără a surprinde pe mulți dintre observatorii Kremlinului, niciuna dintre aceste întâlniri nu a dus la un acord. Witkoff nu numai că s-a întors cu mâna goală, dar a repetat și câteva puncte cheie ale discursului Kremlinului.
Cea mai recentă propunere a SUA include recunoașterea controlului Rusiei asupra Crimeei – o linie roșie de multă vreme pentru Ucraina și aliații săi europeni, au declarat pentru CNN oficiali familiarizați cu detaliile.
„Aș spune că negocierile merg foarte bine – din punctul de vedere al lui Putin”, a declarat pentru CNN Angela Stent, expertă în politică externă și fostă ofițeră de informații naționale pentru Rusia și Eurasia la Consiliul Național de Informații.
„El nu are intenția de a opri războiul, dar ceea ce dorește și ceea ce obține este restabilirea relațiilor diplomatice dintre SUA și Rusia.”
„Putin joacă un joc de așteptare, deoarece crede că timpul este de partea lui și că poate forța Ucraina într-o poziție mai dezavantajoasă și poate convinge Kievul și aliații săi europeni, cu ajutorul Washingtonului, că nu există alternativă la o înțelegere de pace în condițiile impuse de Rusia”, a declarat pentru CNN John Lough, șeful departamentului de politică externă al New Eurasian Strategies Centre, un grup de reflecție cu sediul la Londra și Washington.
Tactici rusești clasice
Tragerea de timp, negocierea fiecărui detaliu sau refuzul fără a spune explicit „nu” sunt tactici rusești clasice, folosite de Putin și de principalii săi negociatori în mai multe rânduri în trecut, cum ar fi în timpul negocierilor pentru încetarea focului în Siria.
Nu este clar dacă Administrația Trump nu a prevăzut acest lucru deoarece nu dispune de expertiza care ar fi putut-o determina să se aștepte la un astfel de comportament sau dacă a decis pur și simplu să intre în joc.
Cuvintele lui Trump de la revenirea în funcție indică faptul că el vede lumea într-un mod similar cu Putin, a spus Stent – ca fiind formată dintr-o mână de mari puteri cărora țările mai mici ar trebui să se supună.
„Trump vorbește despre competiția între marile puteri (între China și SUA), că ar trebui să poată prelua Canada, Groenlanda și Panama, iar din punctul de vedere al lui Putin, asta este în regulă. Nu uitați că el nu l-a criticat pe Trump pentru niciunul dintre aceste lucruri”, a spus ea.
În cele din urmă, Trump a clarificat că nu este interesat de viitorul Ucrainei, sugerând chiar că Ucraina „ar putea fi Rusia într-o bună zi”.
Așadar, dacă Putin continuă să tragă de timp, acest lucru i-ar putea oferi lui Trump o cale de ieșire.
„Arta manipulării” lui Putin
Lough a afirmat că pregătirea lui Putin în KGB i-a modelat modul de abordare a negocierilor.
„Putin și-a descris faimos meseria din KGB ca fiind „muncă cu oamenii”. A fost antrenat în arta manipulării interlocutorilor. Este cunoscut pentru pregătirea meticuloasă pentru negocieri și este un maestru al detaliilor”, a declarat Lough pentru CNN, adăugând că liderul rus este cunoscut pentru reacțiile rapide și capacitatea de a fermeca și intimida în același timp.
Putin a folosit această tehnică pe Trump în trecut, potrivit Kalinei Jekova, profesoară asociată la University College London (UCL), specializată în politica externă rusă.
Când cei doi s-au întâlnit la Helsinki în 2018, liderul rus i-a înmânat lui Trump o minge de la Cupa Mondială din 2018 în timpul conferinței de presă, spunând „acum mingea este în terenul tău”, referindu-se la eforturile de îmbunătățire a relațiilor tensionate dintre SUA și Rusia.
„Acest gest a fost revelator pentru abordarea calculată a lui Putin, care consideră diplomația un joc cu câștigători și învinși. Probabil era conștient și de faptul că omologul său este o persoană cu un ego fragil, ușor de impresionat de gesturi teatrale și cadouri”, a spus Jekova, adăugând că summitul a fost considerat de mulți o victorie pentru Putin, deoarece Trump a ezitat să denunțe interferența Moscovei în alegerile prezidențiale din 2016 din SUA, contrazicând rapoartele serviciilor secrete americane și alăturându-se efectiv Kremlinului.
Putin are multe trucuri în arsenalul său diplomatic. Îi place să-și facă omologii să aștepte, întârziind la întâlniri – uneori cu câteva ore. Adesea creează situații haotice pentru a avea mai multe opțiuni și se poate răzgândi când îi convine, ceea ce face și mai dificilă negocierea cu el.
Este cunoscut și pentru faptul că folosește alte metode pentru a-și afirma puterea. În 2007, de exemplu, „Putin i-a permis labradorului său să se apropie de (cancelarul german) Merkel în timpul unei sesiuni foto, deși oficialii ruși fuseseră informați înainte de întâlnire că aceasta se teme de câini”, a spus Jekova.
Witkoff, un magnat imobiliar fără experiență anterioară în politică sau diplomație, a încercat să încheie un acord cu un fost locotenent-colonel KGB care a supraviețuit cinci președinți americani, opt prim-miniștri britanici, trei lideri chinezi și șase șefi NATO, negociind personal cu mulți dintre ei.
Stent a subliniat faptul că generalul Keith Kellogg, oficial trimisul special al lui Trump pentru Ucraina și Rusia, a fost în mare parte marginalizat în negocierile cu Rusia, în ciuda faptului că, potrivit ei, are cea mai relevantă experiență. „Desigur, este general, nu diplomat, dar cel puțin are ceva experiență cu Rusia și cunoaște aceste lucruri, dar, desigur, se ocupă doar de Ucraina”.
Deficitul de expertiză nu se limitează la Witkoff, ci se extinde și la restul echipei de negociatori americani.
În locul lui Kellogg, Witkoff a fost însoțit în unele dintre călătoriile sale de secretarul de Stat Marco Rubio și de consilierul pentru securitate națională Mike Waltz. Ambii sunt politicieni experimentați, dar nu au experiență dovedită în ceea ce privește Rusia.
În același timp, delegația rusă a inclus vechiul ministru de Externe Serghei Lavrov, fostul ambasador la Washington, Iuri Ușakov, și Kirill Dimitriev, șeful fondului suveran de investiții al Rusiei, care a studiat la Stanford și Harvard. Toți trei vorbesc fluent engleza și sunt diplomați experimentați care știu cum să trateze cu americanii.
SUA ar putea „trece peste” în curând
Moscova ar putea trage de timp în speranța că Trump își va pierde răbdarea și va renunța la obiectivul său de a pune capăt războiului.
Semnele acestui lucru încep deja să apară: Rubio a declarat săptămâna trecută că SUA ar putea renunța în „câteva zile” dacă nu vor exista semne de progres. Și CNN a relatat săptămâna aceasta că Trump este frustrat de lipsa progreselor și le-a spus în privat consilierilor săi că medierea unui acord a fost mai dificilă decât se aștepta.
„(Administrația Trump) este dornică să ajungă la un acord, dar nu este dispusă să plătească un preț ridicat pentru acesta – deci fără garanții de securitate din partea SUA, fără trupe pe teren (și) nu este dispusă să mărească ajutorul acordat Ucrainei ca mijloc de presiune pentru a determina Rusia să facă concesii”, a declarat Jennifer Kavanagh, directoarea departamentului de analiză militară al Defense Priorities, un grup de reflecție care pledează pentru o politică externă mai restrânsă a SUA.
Ea a adăugat că, pentru Trump, retragerea SUA din Ucraina și stabilizarea relațiilor cu Rusia sunt mai importante decât obținerea păcii.
Putin știe acest lucru. Lansarea de către Rusia a mai multor atacuri majore împotriva Ucrainei în ultimele săptămâni, inclusiv asupra Kievului, indică convingerea Kremlinului că pârghiile de care dispune SUA – sau pe care este dispusă să le folosească – sunt limitate.
Trump nu este, desigur, primul președinte american care crede că poate construi o relație bună cu Rusia.
Ce au făcut alți președinți
„Toate Administrațiile americane din memoria mea au venit cu ideea că vor reseta – toate folosesc acest cuvânt – relațiile cu Rusia, că au ocazia să întoarcă pagina și să o ia de la capăt. Și întotdeauna s-au înșelat”, a declarat pentru CNN Sam Greene, director pentru reziliența democratică la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene.
Greene, care este și profesor de politică rusă la King’s College London, a afirmat că această serie de eșecuri a făcut ca Moscova „să considere Statele Unite ca fiind fundamental inconsistente”.
Unii foști președinți au încercat să construiască relații personale cu Putin – George W. Bush l-a invitat pe liderul rus la ferma sa din Crawford, Texas, unde l-a plimbat cu o camionetă Ford. Bush a scris ulterior că „l-a privit în ochi” și „a reușit să-i simtă sufletul”.
Dar, deși Putin a fost inițial de acord să coopereze cu Administrația Bush, fiind primul lider mondial care l-a sunat pe Bush după atacurile din 11 septembrie, relația lor s-a deteriorat destul de repede.
„Cred că adevăratul motiv al eșecului acestei reluări a fost faptul că Putin dorea ca Statele Unite să trateze Rusia ca pe un partener egal și să recunoască dreptul acesteia la o sferă de influență în statele post-sovietice. Iar Administrația Bush nu era pregătită să facă acest lucru”, a afirmat Stent.
Alte Administrații americane au încercat o abordare diferită, încercând să atragă Rusia într-o cooperare mai strânsă prin acceptarea țării în instituții globale – cum ar fi G7 în 1997, în timpul președinției lui Bill Clinton, sau Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2012, sub Administrația Obama.
„Și nici asta nu a funcționat, în mare parte deoarece ambele părți, de-a lungul timpului, au subestimat profunzimea decalajului structural dintre Occident și direcția în care se îndrepta Rusia”, a spus Greene.
Relațiile Americii cu Rusia s-au îmbunătățit oarecum sub Administrația Obama, dar mai ales pentru că Putin nu se afla oficial la conducere în acea perioadă. El a demisionat în 2008 pentru a deveni prim-ministru, din cauza limitelor mandatului. S-a întors la Președinție în 2012 și, de atunci, a modificat Constituția.
Problema principală, spun experții, este că SUA și Rusia pur și simplu nu se înțeleg – nici acum, nici în ultimele decenii.
„Nu cred că majoritatea Administrațiilor americane au înțeles cu adevărat profunzimea schimbării Rusiei nu doar către autoritarism, ci către un tip de autoritarism care vede existența puterii occidentale și, în special, unitatea relațiilor transatlantice ca o amenințare profundă la adresa intereselor Rusiei”, a spus Greene.
Thomas Graham, membru distins al Consiliului pentru Relații Externe, care a fost director senior pentru Rusia în cadrul Consiliului Național de Securitate între 2004 și 2007, a afirmat că principala greșeală pe care au făcut-o președinții americani după destrămarea Uniunii Sovietice a fost să creadă că este posibil să se dezvolte un parteneriat strategic amplu cu Rusia.
„Aș spune că, având în vedere interesele Rusiei, istoria și tradițiile sale, acest lucru nu a fost niciodată cu adevărat posibil. Așadar, am avut tendința de a exagera posibilitățile de cooperare și apoi am fost profund dezamăgiți când nu le-am obținut”, a declarat el pentru CNN.
Graham, care a fost asistent special al lui Bush, a declarat că singura cale de urmat este să înțelegem că Rusia și SUA vor avea întotdeauna o relație complexă și competitivă.
„Este important să ne amintim că există diferite forme de rivalitate. Am putea avea tipul de relație adversarială foarte profundă pe care o avem în acest moment, cu un risc inacceptabil de confruntare militară între Rusia și Statele Unite… sau am putea avea ceva ce îmi place să numesc coexistență competitivă, în care competiția se desfășoară în mare parte în domeniul economic, comercial, cultural, ideologic și diplomatic, și nu atât de mult în domeniul militar”, a spus el.
Ideea, spun Graham și alții, este că Rusia nu va dispărea. Va continua să existe și să aibă interese în securitatea europeană, în Ucraina și în competiția cu lumea occidentală.
Editor :