„Dacă deputatul Cozma vrea să mai descopere lucruri vechi, îl invit să anunțe cu aceeași emfază că apa e udă și iarba e verde.
Am urmărit, în ultimele ore, cum anumiți susținători zeloși ai deputatului Cozma încearcă să ambaleze drept „noutate” o inițiativă care, în realitate, este cunoscută de ani de zile. Cu un entuziasm aproape festiv, ni se anunță că data de 24 iunie ar trebui declarată „Ziua Sătmarului” — coincizând, desigur, și cu Ziua Iei.
Dincolo de acest exercițiu de imagine, rămâne o întrebare legitimă: cum ajunge un parlamentar să își construiască vizibilitatea reluând inițiative existente, în loc să vină cu proiecte care aduc valoare reală comunității?
Între timp, bilanțul rămâne dominat de zgomot, dispute și inițiative fără impact concret pentru sătmăreni, folosind funcția de parlamentar pentru interpelări în folosul lui și al familiei sale.
În ceea ce mă privește, mi-am asumat rolul de parlamentar prin votul dat pentru legi care contează pentru oameni, nu prin reambalarea unor idei deja implementate.
Iar atunci când o propunere legislativă nu aduce nimic nou, ci doar reia ceea ce există deja, utilitatea ei devine, inevitabil, discutabilă, fără interes.
Mă văd nevoit să reamintesc un fapt pe care documentele îl confirmă clar: 24 iunie este deja Ziua Sătmarului, oficializată încă din 2013 prin hotărârea Consiliului Județean Satu Mare, când am fost vicepreședinte și am avut onoarea să contribui direct la acest proiect. Este adevărat că, la acea dată, deputatul Cozma se afla în PDL și nu avea calitatea de consilier județean, neavând nicio contribuție la acest demers.
Atunci, momentul a fost încununat de o ceremonie cu totul aparte: în Palatul Administrativ au fost sfințite vitraliile care îl înfățișează pe Sfântul Ioan Botezătorul – patronul spiritual al județului, alături de harta Sătmarului și harta României. Serviciul religios a fost oficiat de Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, iar episcopul romano-catolic Eugen Schönberger a rostit rugăciunea „Tatăl nostru” în limbile română, maghiară și germană — un gest autentic de unitate și conviețuire.
Cu alte cuvinte, ceea ce este prezentat astăzi ca „inițiativă” este, de fapt, o realitate existentă de peste un deceniu.
Înțeleg nevoia de vizibilitate, dar politica se face cu fapte, nu cu „rebranding” la proiectele altora. Să vii, în 2026, cu o hotărâre din 2013 și să o prezinți ca noutate nu este inovație — este, în cel mai bun caz, tupeu maxim, lipsa de decență politică și respect față de comunitatea sătmăreană.
Vreau să fiu foarte clar: susțin orice demers care promovează identitatea locală, dar nu pot susține rescrierea realității.
„Stimatul meu coleg” ar face bine să consulte documentele înainte să încerce să reinventeze roata. Când problemele reale ale sătmărenilor cer soluții, astfel de „noutăți” rămân la nivel de exercițiu de imagine.
Ziua Sătmarului există deja!
Diferența este între cei care construiesc și cei care încearcă să revendice ce există.”