În zorii zilei de 7 octombrie, Danielle Waldman în vârstă de 24 de ani dansa pentru ultima oară. Ea și prietenii ei au trebuit să fugă pentru a-și salva viața din calea teroriștilor, dar nu au mai ajuns niciodată acasă. Un videoclip filmat cu telefonul a surprins ultimele momente ale vieții ei, înaintea ororilor care urmau să vină. Tatăl ei, un important om de afaceri israelian care a făcut donații pentru un spital din Gaza în trecut, încă speră la pace. Dar, până atunci, își dorește ca cei vinovați de moartea fiicei lui să fie eliminați, scrie
În imagini se vede cum tânăra stătea pe bancheta din spate a unei mașini cu doi prieteni. Toți trei sunt îmbrăcați lejer, zâmbesc. La mână încă au o bandă albastră pusă la intrarea la festivalul de muzică Supernova la care tocmai au participat.
Iubitul lui Danielle, Noam Shai, era la volan. „Să conduc mai repede?”, își întreba el prietenii. „Pot să fac asta.” „Hai”, îi răspunde o tânără din mașină. Un tânăr cu barbă care stă lângă Danielle încearcă să o liniștească. „Vom fi bine”, spune el. „Totul este ok, da?”. La un moment dat se aude o voce: „Stânga, sau dreapta?”. Acesta e momentul în care videoclipul se încheie.
Câteva minute mai târziu, bărbați înarmați din gruparea Hamas au ciuruit mașina. Noam, Danielle și prietenii lor de pe bancheta din spate au fost uciși – la fel ca și alți aproape 360 de israelieni care au mers să danseze la festivalul din deșertul Negev, lângă granița Gaza. Pasagerul de pe scaunul din față a fost luat ostatic.
Până la apus, în 7 octombrie, 1.200 de israelieni fuseseră măcelăriți – fie la festival, fie în casele lor, aproape de graniță. A fost cea mai mare pierdere de vieți evreiești într-o singură zi de la Holocaust. Majoritatea erau civili. De atunci, Israelul a intrat în război în Gaza „pentru a eradica Hamas”, iar palestinienii au fost la rândul lor măcelăriți.
Aproape 18.000 de oameni au fost uciși, conform datelor ministerului sănătății condus de Hamas din Gaza, iar 7.300 dintre ei sunt copii. În Gaza, ca și în Israel după 7 octombrie, părinții își îngroapă copiii. Și pentru fiecare părinte, palestinian sau israelian, pierderea este irecuperabilă.
Tatăl lui Danielle, Eyal, este un important om de afaceri, fiind fondatorul multinaționalei israeliene Mellanox Technologies, care a fost vândută pentru suma de 6,8 miliarde de dolari în 2019. Acum însă, Eyal este doar un tată plin de durere, care își plânge fiica cea mică.
„Era o fată uimitoare”, povestește el cu o voce plină de dragoste și durere. „Îi plăcea să danseze. Iubea animalele. Iubea oamenii. Avea mulți, mulți prieteni. Îi plăcea să facă snowboard, scufundări, să meargă pe motocicletă cu Noam.”
Când a aflat că Danielle a dispărut, s-a întors rapid dintr-o călătorie din Indonezia, obținând permisiunea de a ateriza în Israel, deși spațiul aerian era închis. Trei ore mai târziu, a plecat să o caute, urmărindu-i aplicația de pe ceasul Apple. A găsit mașina ciuruită de gloanțe, dar nu era nici urmă de Danielle.
„Era mult sânge în interiorul mașinii,” a spus el. „Speram că nu se afla în mașină sau că a fost rănită, că a putut să scape sau a fost luată ostatică.”
Două zile mai târziu, cadavrul ei a fost găsit. „Nu a greșit niciodată nimănui. Îi plăcea să facă doar bine, și ei [Hamas] pur și simplu au ucis-o fără motiv”, spune el, încercând să își rețină lacrimile.
În ciuda uciderii brutale a fiicei sale cele mai mici, Eyal Waldman încă crede că palestinienii ar trebui să aibă un stat – în curând.
„Trebuie să schimbăm conducerea de ambele părți. Și apoi sper că în doi-patru ani vom reuși să facem pace și să construim două state pentru cei doi oameni și să putem trăi împreună unul lângă altul”, adaugă omul de afaceri. Dar înainte de asta, el vrea altceva.
„Cei responsabili, toți cei implicați în ce s-a întâmplat pe 7 octombrie 2023, să fie eliminați. Ne vom ocupa de asta. Știm exact cine a venit, cine a violat, cine a măcelărit. Avem videoclipuri, avem numerele lor de telefon mobil. Știm cine sunt. Îi putem elimina. Și cred că putem elimina Hamas”, spune el ferm.
Fost ofițer al armatei israeliene, el știe care sunt regulile războiului. Știe și cum se construiesc poduri. În trecut, a deschis o companie de design în Gaza, a donat 360.000 de dolari unui spital de acolo și a creat locuri de muncă pentru palestinieni atât în Fâșia Gaza, cât și în Cisiordania.
Regretă asta acum? „Nu, nu regret”, răspunde el fără ezitare. „Cred că trebuie să facem tot ce putem pentru a face din acest loc cel mai bun loc pentru a trăi. Și trebuie să încetăm să ne ucidem unii pe alții și să găsim o modalitate de a trăi împreună. Lucrez de două decenii și jumătate încercând să fac pace.”
Cu doar 10 zile înainte ca Danielle să fie ucisă, ea vorbea cu tatăl ei despre viitor. „Mi-a spus: „Știi tată, am decis că mă voi căsători cu Noam”, îşi aminteşte el. „Au fost împreună timp de șase ani și a fost o prietenie uimitoare. Urmau să locuiască la țară și să aibă copii. Își dorea mulți copii și mulți câini și cai”. Cei doi tineri – care nu au mai avut șansa de a se căsători – au fost îngropați împreună.
Editor :