Din articol
Călătorii ruși au
avut de suportat
întârzieri și anulări masive săptămâ
nile trecute
, când dronele ucrainene au forțat închiderea a 12 aeroporturi. Prețul cartofilor a crescut cu 166% anul acesta
ca urmare a
unei recolte slabe, parțial din cauza lipsei de lucrători,
pentru că
prea mulți s-au înrolat în armată sau au ocupat locuri de muncă în fabrici d
in domeniul
. În estul Ucrainei, unde forțele Moscovei avansează lent la începutul unei noi ofensive de vară, Rusia pierde peste 1.000 de soldați
(morți ori răniți)
în fiecare zi.
Costul războiului este încă suportabil pentru invadator
Însă, deși președintele
Putin este extrem de sensibil la opinia publică și o va lua în considerare în mod proeminent atunci când își va evalua tacticile de pe câmpul de luptă, politica economică și strategia diplomatică, nu există încă nicio sugestie că
ai săi
compatrioți cer încetarea luptelor, scrie istoricul Mark Galeotti într-o analiză publicată în
Cu alte cuvinte, Ucraina și partenerii săi occidentali nu au reușit să facă costul războiului insuportabil pentru invadator. Pentru mulți ruși, de fapt, este adevărat exact opusul.
În conflictele anterioare purtate de Rusia post-sovietică, cum ar fi cele două războaie cecene, utilizarea recruților a răspândit resentimente și a devenit incomodă din punct de vedere politic pentru Kremlin. De data aceasta, Putin a avut grijă să evite recrutarea exact din acest motiv. În schimb, Rusia s-a bazat pe soldați voluntari care primesc salarii și bonusuri relativ generoase.
Un voluntar poate primi un bonus la angajare de până la 1,5 milioane de ruble (14.000 de lire sterline), echivalentul a aproape 18 luni de salariu mediu, pe lângă care este plătit de două ori și jumătate salariul mediu național. Un comentariu de pe rețelele
a rezumat modul în care mulți percep situația lor: „Au ales să joace la loterie. Dacă câștigă, viața lor se schimbă complet.”
Dacă aceștia mor, familiile lor vor beneficia în continuare, primind plăți de până la 15 milioane de ruble și alte beneficii, inclusiv o pensie și acces preferențial la universitate pentru copiii lor.
Rusia este o țară cu niveluri ridicate de inegalitate între regiuni. Războiul a devenit un proiect extrem de eficient de echilibrare a inamicului. Recruții și, prin urmare, victimele provin în mod disproporționat din regiuni sărace precum Tuva și
, la granița cu Mongolia, sau Daghestanul din Caucazul de Nord. Afluxul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „bani de sicriu” a adus o bogăție fără precedent în aceste regiuni.
În primii doi ani ai războiului, depozitele bancare din Tuva și Bur
atia au crescut cu 151%, respectiv 81%. Între timp, în Daghestan, materialele de construcție
insuficiente, iar constructorii erau aduși din toată țara pentru a deservi un boom al construcțiilor, pe măsură ce familiile îndoliate își renovau apartamentele.
Chiar și acolo unde „banii d
sicrie” nu sunt atât de răspândiți, există motive economice pentru care rușii sunt veseli. Inflația este așteptată să se situeze între 7,1% și 7,6% în acest an, dar salariile au crescut și ele
unei piețe a muncii tensionate. Veniturile reale au crescut într-un ritm mai rapid în timpul războiului decât în deceniul precedent și, deși această creștere s-ar putea aplatiza pentru noii angajați, rușii au încă mai mulți bani
ât oricând.
Înainte de invazie, mai mulți ruși erau pesimiști în privința finanțelor lor, dar anul trecut majoritatea erau optimiști.
Impuls economic
Complexul industrial de apărare a fost amplificat, multe fabrici funcționând în trei ture și 24 de ore pe zi.
Dar aceasta nu este o economie de război totală. Conștient de nevoia de a-i convinge pe ruși că războiul reprezintă o povară suportabilă, Putin a luat măsuri pentru a încerca să protejeze populația de retragerea Occidentului.
Sancțiunile și-au pus amprenta, dar multe industrii interne au beneficiat de
. Companiile internaționale care au părăsit Rusia au fost în mare parte înlocuite cu companii similare interne, de la lanțul de fast-food-uri Vkusna i Tochka („Gustos. Punct”), un substitut pentru McDonald’s, până la Mir Kubikov (Lumea Cuburilor) în loc de Lego.
În multe privințe, rușilor de rând, chiar și celor din afara orașelor mari și strălucitoare, le
. Într-un sondaj recent, organizația de sondare FOM a constatat că 42% dintre ruși credeau că situația din țară va fi mai bună în trei până la cinci ani, iar doar 10% credeau că va fi mai rea.
Desigur, într-un regim autoritar, a protesta înseamnă a te face
expus arestării sau
chiar mai rău. Simpla numire a așa-numitei „operațiuni militare speciale” drept război ar putea duce, teoretic, șapte ani de închisoare.
Rușii au, de asemenea, o lungă experiență în a distinge între „adevărul oficial” pe care trebuie să-l exprime public și „adevărul de
masa bucătăriei” pe care îl
. Cu toate acestea, chiar și mulți dintre acei ruși care nu cred afirmațiile lui Putin despre conspirațiile occidentale „rusofobe” și o misiune națională mistică nu par să se grăbească ca războiul să se termine.
Sentimentul public contează
Acest lucru este important pentru Kremlin,
sentimentul public contează, chiar și pentru regimurile autoritare. Administrația prezidențială rămâne cel mai mare consumator de sondaje de opinie din țară.
Mihail Mișustin, prim-ministrul și un mare fan al big data, a înființat un „centru de coordonare guvernamentală” care combină fluxurile de informații din regiuni non-stop, inclusiv indicii de nemulțumire publică.
Chiar și Serviciul Federal de Protecție, garda pretoriană a lui Putin, a înființat un departament care folosește inteligența artificială pentru a produce „hărți ale satisfacției” actualizate constant, pe baza a ceea ce spun rușii pe rețelele
Putin știe că până și cele mai nemiloase și eficiente dictaturi pot cădea dacă împing prea departe un public îndelung suferind. A fost martor personal nu la una, ci la două prăbușiri în jurul său: Germania de Est în 1989 (unde era staționat când încă lucra în KGB) și Uniunea Sovietică în 1991. De asemenea, este notoriu de atent la soarta foștilor contemporani, precum colonelul Gaddafi din Libia și Saddam Hussein din Irak: când un dictator cade, rareori are ocazia să-și scrie memoriile și să câștige bani din circuitul internațional de conferințe.
Protejarea publicului
Opinia publică nu ghidează atât de mult acțiunile lui Putin, cât le constrânge. Chiar dacă, în diferite momente, generalii săi l-au îndemnat să înceapă o nouă mobilizare a rezerviștilor sau să le permită să desfășoare recruți, de exemplu, Putin a refuzat. El își dă seama cât de nepopular și perturbator ar fi acest lucru. În prezent, acest lucru limitează eficacitatea ofensivei de vară, împiedicându-l să lărgească linia frontului și forțându-l să reducă operațiunile pe alte fronturi pentru a putea trimite mai multe trupe în Donbas, în estul Ucrainei.
De asemenea, l-a obligat pe Putin să cheltuiască bani pentru a proteja restul populației de efectele războiului. Menținerea unui program de credite ipotecare subvenționate, de exemplu, a costat mai mult decât plata salariilor întregii forțe de poliție.
Un sondaj recent a constatat că 61% dintre ruși își doresc discuții și sfârșitul războiului, dar nu cu orice preț. Populația își dorește în continuare ceva care să arate ca o victorie, nu ca o remiză sau o înfrângere. După cum a spus un oficial al Kremlinului, recent pensionat, „ei cred în opinia oficială că vor câștiga, așa că se așteaptă ca ucrainenii să se comporte ca cei
Flux constant de „muniție umană”
Totuși, spațiul de manevră al lui Putin se micșorează. Pentru a menține genul de război sângeros și epuizant pe care îl poartă, are nevoie de un flux constant de muniție umană. Recent, a existat o creștere bruscă a recrutării, când părea că va exista un fel de proces de pace serios: oamenii au crezut că au
o oportunitate de a-și încasa bonusul de angajare fără a fi nevoiți să lupte. Altfel, devine din ce în ce mai greu și mai costisitor să atragi suficient sânge proaspăt pentru a compensa numărul mare de pierderi pe care Rusia încă le suferă.
Economia s-a dovedit surprinzător de rezistentă, nu în ultimul rând datorită rezervelor financiare masive acumulate înainte de 2022, dar încep să apară tensiuni. Pentru a încerca să mențină inflația sub control, rata de bază a băncii centrale este menținută la 21%, ceea ce face dificil
investițiile pentru companii. Creșterea PIB-ului, alimentată artificial de cheltuielile pentru apărare care reprezintă 40% din bugetul de stat, pare să scadă de la 4% la sub 2%.
După cum a recunoscut un economist rus, „acest lucru nu este chiar atât de rău pentru o economie normală, dar nu este suficient pentru ca [Putin] să poată purta un război și, în același timp, să asigure confortul rușilor”. În mod semnificativ, majoritatea subvențiilor ipotecare au fost eliminate.
Pace în vremea noastră?
Nimic din toate acestea nu înseamnă că Putin va fi obligat să caute pacea în viitorul apropiat. A existat un sâmbure de adevăr în avertismentul adresat omologilor săi ucraineni la Istanbul în luna mai de către negociatorul-șef Vladimir Medinsk
, conform căruia „suntem gata să luptăm un an, doi, trei – cât timp este nevoie”.
Asta înseamnă
că Putin trebuie să cumpere stagnarea continuă a țării sale. Dacă nu își poate permite să mențină acest echilibru, atunci s-ar putea ca într-o zi să fie forțat să aleagă între război și tron.
Editor :