Cum arată actorul din „Iisus din Nazareth”, la aproape 50 de ani de la premieră. Viața lui Robert Powell, după rolul Mântuitorului
Din articol
Este, poate, în continuare, cel mai cunoscut film despre viața lui Iisus. Iar zilele acestea se împlinesc 48 de ani de la lansarea miniseriei Rai1, regizate de Franco Zefirelli.
Chipul Mântuitorului a fost identificat de mulți cu imaginea lui Robert Powell din filmul lui Zefirelli, Iisus din Nazareth. Pentru Powell acela a fost rolul vieții lui. Nimeni nu contestă asta, nici chiar el.
Deși multă lume vorbește de șocul avut de actor după rolul din acest film – există teorii despre niște căderi în depresie – filmografia lui nu arată că așa ceva s-ar fi întâmplat.
Robert Powell a avut filme și roluri imediat după rolul din pelicula Iisus din Nazareth. Unul chiar in acelasi an, alte doua in anul urmator. Dovadă că nu a fost vorba de nici o depresie. Ce-i drept, el a admis unele ședințe profesionale de tratament, dar acestea s-au petrecut pe când actorul avea 30 de ani. La data premierei filmului (1977), el avea deja 33 de ani.
Totuși, mărturisește el în mai multe interviuri, rolul l-a schimbat complet
„Eram un tip slăbănog și arătam ciudat”, povesteste Powell. „Așa cum m-a descris, la un moment dat un critic aveam o față de automat de taxare bântuit. Apoi, brusc, toate fetele au sărit pe mine. De peste tot. Și nu m-am putut abține să nu mă întreb «de ce eu?»”, relatează el despre neobișnuita și brusca lui celebritate.
Iisus din Nazareth a avut premiera la 3 aprilie 1977. A avut o distribuție din care nu au lipsit vedete precum Anne Bancroft, Ernest Borgine, Christopher Plummer, Olivia Hussey, Michael York, Claudia Cardinale, Laurence Olivier, Anthony Quinn.
Cum i-a schimbat viața interpretarea lui Hristos
Starul celei mai impresionante epopei televizate din toate timpurile, „Viața lui Iisus”, este un actor britanic în vârstă de 31 de ani care, în general, joacă roluri șmechere. Dar el s-a înfometat timp de 12 zile înainte de scena Crucificării și apoi, aproape literalmente, a murit pe cruce…, povestea James Barclay într-un interviu din „
”, din mai 1977, la scurtă vreme de la premiera filmului.
Poate că niciun rol din ultimii ani nu a avut un efect mai semnificativ asupra unui actor decât a avut rolul lui Iisus asupra lui Robert Powell. Era evident că serialul de șase episoade al lui Franco Zefirelli, filmat în locații primitive din Tunisia și Maroc timp de nouă luni, l-a solicitat fizic și mental pe englez. Dar aceasta era doar o parte din poveste. Căci, la câteva luni de la începerea filmărilor, el suferise deja o profundă schimbare filosofică.
„A existat un aspect al creștinismului care m-a neliniștit întotdeauna. Sensul creștinismului este atât de simplu, dar principiile sale sunt complicate. Asta este ceea ce m-a descurajat. Înainte de a începe acest film, nu aveam niciun interes deosebit pentru religie și absolut nicio părere despre Hristos”, a explicat actorul.
„Acum, cred în Hristos și în divinitatea Sa, chiar dacă nu merg neapărat la biserică. Înainte de a fi distribuit în acest rol, cunoștințele mele despre Hristos se limitau la învățături de la școala duminicală și povești religioase, toate la un nivel destul de imatur. Știam că acest lucru nu va fi niciodată suficient pentru mine, ca actor, pentru a lucra la dezvoltarea unui personaj. Așa că am citit Biblia în întregime, ceea ce nu mai făcusem până atunci, luând-o în parte și analizând-o. Am consultat, de asemenea, lucrări de referință și comentarii despre Biblie, pentru că am vrut să obțin și ideile altor oameni”.
„Un actor trebuie să fie obiectiv atunci când interpretează un rol. Cu toate acestea, după ce l-am interpretat pe Hristos atâtea luni, ar fi greu să nu cred cu adevărat în El”, a conchis Robert Powell.
Cronicarul, britanic și el, povestește că „Robert nu mai era omul pe care l-am cunoscut în timpul zilelor sale la BBC. A dispărut imaginea sa sofisticată și șmecheră, felul său de a fi ingenios și dezinvolt. Din punct de vedere fizic, părul îi cădea sub umeri, iar mustața și barba erau lungi și neîngrijite în mod corespunzător. Dar se simțea că cea mai mare schimbare era în interiorul actorului însuși. Părea să se afle în plin proces de autoexaminare: umil, dar entuziasmat de descoperirile pe care le făcea despre sine”.
Predica de pe Munte
„Câteva scene m-au emoționat în mod deosebit, cum ar fi filmarea Predicii de pe Munte. Franco ( Zefirelli) a filmat-o chiar în momentul în care soarele atingea crângurile de chirpici și măslini și traversa câmpurile. Dar, în general, era destul de întuneric, iar sutele de figuranți care coborau în grupuri, luminați de focurile pe care le făceau pentru a se încălzi, constituiau o priveliște uimitoare. La jumătatea scenei, am fost atât de afectat de frumusețea ei încât am început să plâng. Franco a decis să păstreze această scenă în film, exact așa cum a fost”, povestește actorul.
Powell mai spune că înainte de acele filmări a refuzat să vadă vreunul dintre filmele celebre, despre viața Mântuitorului. Continuă apoi destăinuirile despre ce s-a întâmplat în timpul filmărilor.
„Teoretic, crucificarea nu trebuia să fie o scenă dificilă pentru mine. Dar, cu toate acestea, am fost ușor nervos, poate din cauza faptului că m-am înfometat literalmente cu o dietă de brânză timp de 12 zile înainte de filmare, pentru a arăta obosit. Am fost legat de o bară orizontală, pe care am purtat-o pe spate printr-o secțiune a străzii. Era îngrozitor de grea, pentru că Franco a insistat că greutatea enormă îmi va da sentimentul de suferință potrivit. Așa s-a întâmplat. La locul crucificării am fost ridicat, cu ajutorul unor frânghii și al unor cascadori antrenați, la bara verticală care forma crucea.”
Este celebră o fotografia a sa, filmând scena de pe cruce, cu asistentul regizorului ajutându-l să fumeze. „Consumul meu de țigări s-a dublat de când am început acest film. Acest lucru se datorează unei varietăți de lucruri – nervi, oboseală, mai puțină mâncare. Am lucrat aproape 11 ore pe zi.”
O blondă atrăgătoare, cu păr lung și ochi limpezi și strălucitori, a venit cu un termos de cafea, povestește ziaristul britanic. Purta pantaloni scurți și o jachetă călduroasă. Robert a prezentat-o ca fiind Babs Lord, soția lui. „Nu aș fi știut cum să mă descurc aici fără Babs. Ea m-a ținut în frâu ca să mă pot concentra asupra scenariului. Babs mi-a furnizat cafea atunci când am avut nevoie și a supravegheat, cu un succes minor, consumul meu de țigări!”
Meseria de actor, o perspectivă asupra ta
„Cred că meseria de actor îți oferă o perspectivă mult mai profundă asupra ta decât au oamenii din alte profesii. Timp de mai mulți ani am trecut frecvent prin momente de depresie. Când cineva mi-a sugerat să merg la un psihanalist, am luat în derâdere ideea. Ulterior, m-am mai gândit. Nu citisem despre Marlon Brando și alți actori care mergeau la psihanalist?”
„Așa că m-am dus – pentru cinci ședințe de o oră. Am vorbit și am vorbit. La sfârșitul săptămânii, psihanalistul mi-a spus că nu aveam cu adevărat o problemă, deoarece știam că există. Puteam găsi soluția fără ajutorul lui. M-a concediat. De atunci am avut și alte probleme, dar mă descurc, ca toată lumea. Sunt un mare supraviețuitor”.
„Personajul a prins viață pentru mine”
„În fiecare zi mă simt foarte privilegiat să joc acest rol, să împărtășesc această experiență. Trăind această poveste, este imposibil să nu fii afectat de ea. Cred că sunt deja o persoană mult mai umilă. La început, m-am gândit la acest proiect doar în termeni de scenariu și imagini vizuale. Dar având de rostit cuvintele acestui om, care a schimbat cursul vieții și al istoriei, personajul a prins viață pentru mine, iar ideile sale au devenit reale”.
„Ceea ce mă enervează este că, la 2.000 de ani de la moartea sa, nimeni nu acordă atenție mesajului lui Hristos. În Orientul Mijlociu musulmanii și creștinii se ucid între ei, iar în Irlanda catolicii și protestanții se luptă.”
„Sper că nu va fi murit în zadar.”
Cum arată actorul, la aproape 50 de ani de la film
Robert Powell a împlinit în iunie anul trecut 80 de ani, dar continuă să ducă o viață activă. Totdeauna preferă să facă ceva, este o persoană extrem de activă. Iar unul dintre citatele lui preferate este: „Sunt doar 75% dintr-un om atunci când nu joc”.
Tot în jur de 80 de producții are și în filmografie. În ultimele face doar voce. Culmea, una dintre ele este miniseria „Biblia”. „Iisus din Nazareth” este pe departe cel mai bine cotat film al său.
Mulți se întreabă, evident, cum arată artistul care a inspirat generații, la aproape 50 de ani de la premiera filmului. Ultimele fotografii datează de acum câțiva ani. În unele a fost surprins la ceremonii oficiale, în Marea Britanie, într-una a fost surprinz de un paparazzi plimbându-și cei doi câini printr-un select cartier londonez.
Nu multă lume îl recunoaște.
Editor :