Telescopul spațial James Webb a captat cele mai clare imagini în infraroșu de până acum ale unei porțiuni mărite a unuia dintre cele mai distinctive obiecte de pe cerul nostru, Nebuloasa „Cap de Cal”. Aceste observații arată vârful „coamei calului” sau marginea acestei nebuloase într-o lumină cu totul nouă, surprinzând complexitatea regiunii la o rezoluție fără precedent, potrivit
Noile imagini surprinse de telescopul James Webb arată o parte a cerului în constelația Orion, în partea de vest a unei regiuni dense cunoscută sub numele de norul molecular Orion B. Din valurile de turbulențe de praf și gaz se ridică Nebuloasa Cap de Cal, cunoscută și sub numele de Barnard 33, care se află la aproximativ 1.300 de ani lumină distanță.
Nebuloasa s-a format dintr-un nor de material interstelar și strălucește deoarece este iluminată de o stea fierbinte din apropiere. Norii de gaz care înconjoară „Capul de Cal” s-au risipit deja, dar stâlpul proeminent este alcătuit din structuri groase de material și, prin urmare, este mai greu de erodat. Astronomii estimează că nebuloasa mai are aproximativ cinci milioane de ani până să se dezintegreze. Imaginea surprinsă de telescopul James Webb se concentrează pe marginea iluminată a vârfului structurii distinctive de praf și gaz a nebuloasei.
Nebuloasa Cap de Cal este o regiune de fotodisociere binecunoscută sau PDR. Într-o astfel de regiune, lumina ultravioletă (UV) de la stelele tinere, masive, creează o zonă în mare parte neutră și caldă de gaz și praf între gazul complet ionizat din jurul stelelor masive și norii în care se nasc. Această radiație UV influențează puternic chimia acestor regiuni și acționează ca o sursă semnificativă de căldură.
Aceste regiuni apar acolo unde gazul interstelar este suficient de dens pentru a rămâne în mare parte neutru, dar nu suficient de dens pentru a împiedica pătrunderea luminii UV din stelele masive. Lumina emisă de astfel de PDR oferă un instrument unic pentru a studia procesele fizice și chimice care duc la evoluția materiei interstelare în galaxia noastră și în întregul univers, de la epoca timpurie a formării stelelor până în prezent.
Datorită proximității și geometriei sale aproape de margine, Nebuloasa Cap de Cal este o „țintă” ideală pentru astronomi pentru a studia structurile fizice ale PDR-urilor și evoluția moleculară a gazului și a prafului în mediile lor respective și regiunile de tranziție dintre acestea. Este considerată una dintre cele mai bune regiuni ale cerului pentru a studia modul în care radiația interacționează cu materia interstelară.
Datorită instrumentelor MIRI și NIRCam ale telescopului James Webb, o echipă internațională de astronomi a dezvăluit pentru prima dată structurile la scară mică ale marginii iluminate a Capului de cal. Pe măsură ce lumina UV evaporă norul de praf, particulele de praf sunt îndepărtate din nor, transportate cu gazul încălzit.
În continuare, astronomii intenționează să studieze datele spectroscopice care au fost obținute pentru a obține informații despre evoluția proprietăților fizice și chimice ale materialului observat de-a lungul nebuloasei.
Editor :