Marți, 24 februarie, s-au împlinit patru ani de la izbucnirea războiului din Ucraina, declanșat deîmpotriva statului vecin. Comunitatea sibiană continuă să fie un punct de sprijin pentru mii de refugiați. De la educație și integrare profesională până la ajutor umanitar și sprijin emoțional, instituții publice, ONG-uri, biserici și voluntari au construit, pas cu pas, o rețea de solidaritate care funcționează și astăzi.
La patru ani de la izbucnirea războiului din Ucraina, în evidența Biroului pentru Imigrări al județului Sibiu sunt înregistrați 3.582 de beneficiari ai protecției temporare proveniți din Ucraina. Dintre aceștia, 193 au solicitat, în cursul anului 2025, permise de protecție temporară.
Tot în 2025 au fost emise 10 permise de ședere temporară și angajare în muncă (permis unic) pentru cetățeni din Ucraina.
Potrivit Inspectoratului Școlar Județean Sibiu, în școlile din județ învață 215 copii și tineri ucraineni.
Dintre aceștia, 156 sunt audienți: 25 la nivel preșcolar, 109 în ciclul primar și gimnazial și 22 la liceu. Acești copii participă la cursuri ca ascultători, fără a fi înscriși oficial în sistemul de învățământ din România. Statutul de „audient” este o soluție temporară, folosită frecvent pentru copiii refugiați, astfel încât aceștia să poată continua școala fără a trece imediat prin procedura de echivalare a studiilor.
Alți 59 de elevi au situația echivalată: 49 la nivel primar și gimnazial și 10 la nivel liceal și profesional. Aceștia au statut deplin de elev, sunt evaluați și primesc note. Ei pot termina școala în românia.
Mediașul, centru de sprijin pentru copiii afectați de război
Încă din septembrie 2022, Thomas Kraus, fost consilier județean și președintele Asociației „Bridges of Faith” din Mediaș, a inițiat un proiect de educație gratuită pentru copiii ucraineni, oferind sprijin celor afectați de război.
În prezent, programul include 34 de copii, iar în ultimii patru ani peste 97 de copii au beneficiat de această oportunitate. Întregul ciclu școlar este asigurat de 15 profesori, prin lecții desfășurate atât fizic, cât și online.
La Mediaș, echipa lui Thomas Kraus a preluat fosta Casă Honterus, pe care o transformă într-un centru de agrement destinat copiilor rămași orfani în urma războiului. Aceștia vin pe perioada verii pentru a participa la tabere temporare. Anul trecut, în cadrul unui parteneriat cu Ministerul de Interne din Ucraina și Fundația Olena Zelenska, fundația primei doamne a Ucrainei, 49 de copii care și-au pierdut unul sau ambii părinți în război au fost aduși în tabără. Copiii provin, în general, din familii ale soldaților Gărzii Naționale a Ucrainei și participă temporar, pentru recreere și sprijin emoțional.
Pentru susținerea acestor inițiative, Thomas Kraus lansează un fond special dedicat proiectelor educaționale, taberelor și ajutorului umanitar. La Mediaș, eforturile sunt concentrate pe accelerarea proiectelor, cu accent pe școală și pe sprijinirea ucrainenilor în diverse domenii.
În paralel, continuă campaniile de sprijin pentru persoanele vulnerabile din Ucraina. Doar în lunile ianuarie și februarie, peste 300 de familii au primit ajutor sub formă de generatoare și baterii externe, iar două orfelinate, unul lângă Cernobîl și unul lângă Kiev, au fost adoptate și sprijinite. În februarie, organizația urmează să primească 1.000 de echipamente de la Haiking, capabile să încălzească apa în mai puțin de trei minute, pentru a sprijini 4.000 de soldați de pe front. De asemenea, aceștia vor primi pături încălzite cu baterii externe. Sprijinul vizează și bătrânii, orfanii și veteranii de război.
Thomas Kraus afirmă că situația umanitară din Ucraina rămâne dramatică și că, odată cu venirea căldurii, se anticipează descoperirea cadavrelor bătrânilor și persoanelor singure din blocurile din Kiev. În ciuda acestui context sumbru, la Mediaș sprijinul a fost menținut constant.
„Fiind vorba de un popor adoptat, pentru că nu există legătură istorică sau de afinitate, dar a fost dragostea pentru aproape, a fost relația pe care am dezvoltat-o cu liderii din Ucraina și atunci când petreci timp cu alți lideri, am simțit o responsabilitate ca persoană publică la acea dată, să-mi folosesc experiența și să dau voce celor care aveau nevoie ca vocea lor să fie amplificată. Răspunsul cel mai simplu și scurt pentru implicarea mea este credința creștină pe care o împărtășim și care ne inspiră, ne motivează și ne învață să iubim aproapele care era necunoscut și care, între timp, a devenit cunoscut”, a spus Thomas Kraus.
Rhea Dragomir: „M-am implicat voluntar”
Rhea Dragomir este angajată a Directiei Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Când a izbucnit războiul însă, în urmă cu patru ani, era în concediu medical în urma unei intervenții chirurgicale. A ales să se implice voluntar. Ea povestește că, după șocul inițial al izbucnirii unui război atât de aproape de granițele României, comunitatea sibiană s-a mobilizat cu o energie incredibilă, deși abia ne revenisem după pandemia de COVID.
Din vremea pandemiei rămăsese grupul de sprijin „Vă ajutăm din Sibiu”, despre care Rhea spune că funcționa încă și a fost un motor de pornire. Implicarea fizică a început într-un depozit improvizat.
„Totul a început la un depozit improvizat de pe strada Distribuției, toți eram voluntari și sortam și aranjam mii de donații, de la pături și haine, până la pampers și alimente. Tirurile încărcate cu ajutoare plecau constant spre graniță, iar noi ne-am implicat apoi în primirea refugiaților care ajungeau în Sibiu. Foarte multe hoteluri și restaurante și-au oferit sprijinul gratuit, punând la dispoziție camere pentru cazarea temporară a oamenilor până când aceștia puteau să își continue drumul”, povestește Rhea.
Zilele de început au fost haotice și obositoare, dar treptat au început să se așeze. Oameni care s-au descoperit compatibili au deschis un nou depozit la Zacaria. Acolo echipa funcționa ca o mică celulă sub umbrela celor de la Sus Inima, fiecare știind ce are de făcut. După o perioadă au început să se implice și autoritățile locale și inclusiv voluntarii ucraineni au început să se alăture efortului sibienilor.
„În tot acest timp, am lucrat personal, chiar în condiții dificile pentru că eram recent operată la genunchi și în concediu medical, dar nu am ezitat să contribui voluntar, chiar dacă trebuia să merg în cârje pe care le tot pierdeam prin depozit. Am avut sprijinul multor organizații și persoane: Asociația Speranță și Zâmbet, Primăriile Sibiu și Copșa Mică, Animal Life, Sorin Boica, șoferii de la Asociația Magic, Andrei Lumină de la Restaurantul Pasaj, Cofetăria Alina, prietenii Mocăniței, ULBS și Liliana Iamaldi. Magic Town a oferit spațiu pentru copii, unde mamele puteau să se întâlnească și să-și împărtășească durerea, iar copiii să aibă un loc sigur și activități. Ucrainenii s-au integrat treptat, iar echipa noastră a continuat să facă față provocărilor neașteptate cu răbdare și mobilizare.
Privind înapoi, primul impact al războiului îl descriu ca pe un vis urât. Dar oamenii pe care i-am cunoscut, felul în care ne-am mobilizat, umanitatea din jurul meu, dorința aceea puternică de a ajuta fără a cere în schimb, mă face mereu să cred că pot retrăi acele momente. Această experiență mi-a arătat cât de mult poate face o comunitate unită și cât de valoroasă este implicarea fiecăruia. Toate aceste eforturi au demonstrat că, în fața unei situații dramatice, oamenii pot depăși orice obstacol atunci când acționează împreună și cu inima deschisă. Încă am prieteni din Ucraina pe pagina mea de socializare și încă doare că după patru ani țara lor este tot în război. Măcar cei de aici sunt în suguranță”, a mai spus Rhea.
Crucea Roșie, intervenție de urgență și integrare pe termen lung
Filiala din Sibiu a Crucea Roșie Română s-a implicat încă din primele zile ale conflictului și menține un departament dedicat refugiaților ucraineni. Raluca Morar, directorul filialei, amintește de grupul de inițiativă „Toți pentru Ucraina”, care a reunit autorități locale, presa și mediul de afaceri, pentru a monitoriza și soluționa rapid nevoile refugiaților.
Voluntarii Crucii Roșii au oferit supă caldă, apă și medicamente în trenurile care tranzitau Sibiul și au asigurat, timp de aproape un an, distribuirea de fructe și legume proaspete la depozitul din Zacaria.
A fost înființată și o grădiniță pentru copiii ucraineni, care a funcționat timp de doi ani, cu program zilnic între 9:00 și 17:00, oferind masă și supraveghere educațională. Din lipsă de fonduri, grădinița s-a închis ulterior.
Prin „Caravana pentru sănătate”, aproximativ 500 de ucraineni și 500 de sibieni au beneficiat, în cinci săptămâni, de consultații gratuite în cabinete de stomatologie, oftalmologie, cardiologie, ginecologie și pediatrie, precum și de analize medicale. Filiala a acționat pe toate planurile unde era nevoie: educație, social și sănătate.
Pentru a sprijini integrarea și accesul la servicii, ucrainenii au beneficiat și de traduceri în cadrul asistenței medicale, iar voluntarii sibieni au participat la trei transporturi de ajutoare trimise în Ucraina și la cursuri de prim ajutor cu traducere simultană.
De asemenea voluntarii Crucii Roșii din Sibiu au fost detașați de două ori la granița cu Ucraina, pentru a sprijini filialele din Satu Mare și Maramureș în gestionarea numărului mare de refugiați.
Crucea Roșie Română, inclusiv filiala din Sibiu a creat și un departament special pentru restabilirea legăturilor familiale (RFL), destinat persoanelor care și-au pierdut contactul cu familia în contextul războiului. Departamentul funcționează si astăzi.
ProUcraina: educație și integrare prin comunitate
Sorin Cigher, coordonatorul ProUcraina din Sibiu, vorbește despre mobilizarea fără precedent din primele zile ale războiului.
„Ne-am mobilizat, încă din primele zile, după ce a izbucnit războiului din Ucraina, spiritul de solidaritate a fost unul fără precedent. Românii au dovedit compasiune și multă implicare în susținerea materiala, morală, eomoțională și educativă a ucrainienilor. Biserica Baptistă Sion din Sibiu, împreună cu multe organizații locale și naționale, a fost gazda prietenoasă a semenilor aflați pe drumuri. Atunci am deschis porțile și am creat un Centru Educațional ProUcraina și împreună cu Grădinița Samariteanul am primit copiii ucrainieni.
Atunci am început o grădiniță, exclusiv în limba ucrainină, am avut în jur de 40 de copii, pe care mai bine de doi ani i-am găzduit la program prelungit. Am avut educatoare ucrainience și personalul a fost dintre refugiați. Un mare ajutor pentru ei. La Centru am organizat cursuri de limba română, de limba engleză, am organizat, săptămânal mese pentru refugiați etc. Le-am asigurat susținerea în ce privește consultații medicale, integrarea lor în câmpul muncii, la școli, la diferite instituții pentru obținerea documentațiilor. Am lucrat în echipă, prin urmare, miii de refugiați au fost beneficiarii centrului ProUcraina din Sibiu. Mulțumesc tuturor instituțiilor din Sibiu care ne-au fost alături, mulțumim presei din Sibiu care ne-a fost de mare ajutor, organizații, ONG-uri diferite, biserici etc, ce au răspuns strigătului de durere al semenilor noștri.
După patru ani de zile, azi, când comemorăm începerea unui dezastru intenționat, generat și coordonat de Rusia, care afectează întreaga lume, privim cu durere la familiile care au rămas pe drumuri, orfani, văduve, oameni care și-au pierdut totul, însă, nu și speranța în Bunul Dumnezeu! În prezent, la Sibiu avem un grup de refugiați de care suntem aproape și le oferim sprijinul nostru. Vom fi prezenți și un ajutor pentru ei, pănă la final”, a spus Sorin Cigher.
Organizația pe care o conduce este alături de ucraineni încă din 2015, de la primele semne ale conflictului.
Sus Inima: „Suntem ca un sat mic, dar mare”
Carmen Chindriș, președintele Asociației „Sus Inima”, își amintește mobilizarea comunității și ce a însemnat implicarea ei și a asociației pe care o conduce.
„Acum 4 ani aflam de la știri că Rusia încearcă invadarea Ucrainei și că a pornit un război. Ne-a luat prin pe toți prin surprindere, dar ce am remarcat și am iubit întotdeauna la Sibiu este că, la nevoie, ne unim toți, indiferent de culoare, religie sau afinități. Nu mai văzusem Sibiul să se unească așa decât în perioada COVID. Atunci însă, ne-am unit pentru ai noștri, noi pentru noi.
Ce am văzut ulterior prin războiul din Ucraina este că ne-am unit pentru alții, pentru vecinii noștri. Nu putem sta să ne uităm când alții mor prea aproape de noi. Așa s-a format comunitatea de voluntari care s-a implicat la hala de la Zacaria. La început ucrainenii doar treceau prin Sibiu și aveau nevoie să doarmă. Am încercat fiecare pe unde am putut să-I cazăm. Îmi amintesc că nu erau reguli foarte clar stabilite, nu erau legi și proceduri pentru situații de tipul acesta și nu eram foarte pregătiți niciunii dar am făcut în așa fel încât să ne uităm la toată lumea.
Am participat ca și comunitate la lanțul trenurilor care treceau prin Sibiu și atunci le ofeream sandvișuri și ce ne mai scriau că au nevoie, medicamente, scutece, biberoane, tot ce aveau nevoie. Apoi prin hala de la Zacaria s-a format o mică comunitate și atunci am format alături de grădinița ERI ,primul centru educațional pentru copiii din Ucraina. Cu animal Life am reușit să facem partea de cazare pentru cei care aveau animale de companie, ca să nu le lase în urmă. Crucea Roșie a venit cu partea de alimente și non alimente.
Cred că fiecare dintre noi care a dorit să se implice și-a găsit un loc și împreună am reușit să adunăm foarte mulți oameni care să se implice. Ceea ce am văzut în Sibiu, nu-mi amintesc să fi văzut în altă parte. Adevărul este că suntem ca un sat mic, dar mare însă nu suficient de mare încât să ne pierdem empatia și iubirea unii față de alții. Cred că împreună putem să reușim absolut orice”, spune Carmen Chindriș.
Tot mai mulți ucraineni își construiesc viitorul la Sibiu
Fundația Comunitară Sibiu și-a continuat în ultimul an eforturile pentru integrarea refugiaților ucraineni. potrivit lor, 60 de copii au participat la cursuri de vară de limba română, iar majoritatea studiază acum în școli din România. De asemenea, anul trecut au fost organizate cursuri pentru 60 de adulți, iar în acest an, cu sprijinul EBRD, numărul locurilor a crescut la 100.
Din cauza resurselor limitate, nu toate solicitările pot fi acoperite, spun ei, motiv pentru care Fundația sprijină și inițiativele partenerilor, precum Parohia Evanghelică, care organizează cluburi de conversație.
„Mulți ucraineni lucrează deja în Sibiu, își cresc copiii aici și își construiesc viața în România. Deși unele familii speră să se întoarcă acasă după război, numărul celor care își văd viitorul apropiat în România este în continuă creștere. Ei participă la evenimente, își formează cercuri sociale și se implică frecvent ca voluntari (de exemplu, în cadrul maratonului)”, au transmis pentru Turnul Sfatului reprezentanții fundației.
În prezent, Fundația Comunitară Sibiu are cinci angajați ucraineni, implicați nu doar în proiecte dedicate refugiaților, ci și în inițiative mai largi, orientate către întreaga comunitate.