Din articol
Două studii realizate asupra felinelor antice arată că pisicile au fost, cel mai probabil, domesticite în Egipt sau în alte regiuni din Africa de Nord, migrând ulterior către Europa împreună cu stăpânii lor, însă mult mai târziu decât s-a crezut inițial, arată
Originile pisicilor domestice și călătoriile lor împreună cu stăpânii antici sunt la fel de enigmatice precum animalele însele. Oamenii de știință au găsit însă noi dovezi în favoarea ideii că îndrăgitele feline au fost, cel mai probabil, domesticite pentru prima dată în Egiptul antic – unde erau venerate ca parte a unui cult – sau în altă regiune din Africa de Nord.
Cercetătorii știau deja că pisicile domestice din zilele noastre (Felis catus) derivă din cele sălbatice africane (Felis lybica). Dar momentul și locul exact în care aceste pisici sălbatice au acceptat pentru prima dată compania oamenilor rămâne un subiect de dezbatere.
Două studii publicate pe serverul de preimprimare bioRxiv, în martie 2025, oferă însă noi perspective tentante asupra modului în care al doilea cel mai popular animal de companie din lume ar fi putut ajunge să coexiste cu omenirea și să se răspândească în întreaga lume.
Una dintre ipotezele predominante este că pisicile au fost domesticite în Levant, o regiune din Orientul Mijlociu învecinată cu Marea Mediterană, în perioada neolitică, în urmă cu 12.000-5.000 de ani. Regiunea face parte din Semiluna Fertilă, unde a apărut pentru prima dată agricultura.
Teoria sugerează că, atunci când oamenii au trecut de la un stil de viață de vânători-culegători la agricultură, rozătoarele au devenit o mare problemă. Pisicile au fost atrase de rozătoare și, având în vedere că felinele mâncau dăunătorii, oamenii au fost fericiți să coabiteze cu ele.
Această teorie se bazează pe descoperirea unei pisici îngropate la picioarele unui om, în Cipru.
„Prima dovadă a asocierii omului cu o pisică provine din Cipru, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani”, a declarat Jonathan Losos, biolog evoluționist la Universitatea Washington din St. Louis pentru Live Science. Aceasta sugerează că asocierea dintre pisică și om ar fi putut începe în Semiluna Fertilă.
Însă ambele lucrări noi pun la îndoială această idee, sugerând că domesticirea pisicilor a avut loc, de fapt, mult mai târziu, iar rămășițele pisicilor, care ar sugera interacțiuni anterioare, aparțin, de fapt, unor pisici sălbatice.
Vânate pentru hrană sau blană
Într-unul dintre noile studii, cercetătorii au efectuat analize genetice pe specimene de pisici din antichitate, care au arătat că pisicile găsite în Europa și în Turcia, în urmă cu 11.000 – 2.300 de ani, nu erau strămoșii direcți ai pisicilor domestice de astăzi. Erau, în schimb, pisici sălbatice europene (Felis silvestris), care se hibridizaseră în mod natural cu pisici sălbatice africane, acolo unde arealele de răspândire ale speciilor se suprapuneau.
„Am reconstruit cu succes genomurile nucleare ale mai multor pisici neolitice din Anatolia și din sud-estul Europei și am demonstrat că aceste pisici sunt, de fapt, pisici sălbatice europene”, a declarat Marco De Martino, paleogenetician la Universitatea Tor Vergata din Roma și autor principal al primului studiu.
„Au fost probabil exploatate pentru hrană, blănuri sau folosite în practici rituale”, a declarat el pentru Live Science. Acestea nu erau animale de companie – erau destinate pentru
oala de tocană
pentru gulerul unei mantii luxoase sau ca ofrande pentru zeități.
Cercetătorii sugerează că domesticirea pisicilor a avut loc în Africa – fie în Egipt, fie într-o altă zonă nordică a continentului, cum ar fi Marocul sau Tunisia din zilele noastre.
Analiza lor a indicat faptul că pisicile domestice moderne sunt cele mai asemănătoare genetic cu pisicile sălbatice africane din Tunisia.
Pisicile egiptene antice
Pentru a reconstitui introducerea pisicii domestice în lume, autorii au analizat dovezile non-genetice ale pisicilor în societățile din antichitate.
Egiptul a fost cea mai proeminentă civilizație timpurie care a încurajat prezența acestor feline, dovezile indicând faptul că acestea erau bine stabilite acolo în primul mileniu î.Hr., potrivit autorilor celor două studii.
Acestea erau venerate ca parte a cultului lui Bastet, o zeiță egipteană asociată cu fertilitatea, sănătatea, protecția și viața domestică. Pisicile sunt comune în imaginile egiptene antice, atât ca membri ai gospodăriilor umane, cât și sub forma lui Bastet însăși- primele reprezentări ale zeiței o înfățișează ca pe un leu, dar mai târziu ea seamănă mai mult cu o pisică domestică.
Pe baza dovezilor atât din iconografie, cât și din mumificarea extensivă a pisicilor, ca parte a cultului lui Bastet, a doua lucrare concluzionează că Egiptul a fost probabil principalul centru de domesticire a pisicilor.
Deși este posibil ca felinele să fi fost atrase de rozătoare în producția agricolă, o variantă a ipotezei sugerează că acestea au fost crescute pentru producerea de mumii utilizate apoi în ritualuri. Este posibil ca operațiunile de creștere pe scară largă să fi inițiat apoi procesul de domesticire.
Citește și
Probabil că pisicile s-au deplasat ulterior spre nord, din Egipt, prin intermediul rutelor comerciale. Specimenele găsite în Regatul Unit datează de la sfârșitul Epocii Fierului, ceea ce sugerează că a existat un prim val de pisici care a intrat în Europa în această perioadă.
Pisicile domesticite s-au mutat apoi în Europa cu o intensitate mai mare în timpul perioadelor de dominație greacă și romană.
Cu toate acestea, autorii avertizează că datele genetice prelevate din rămășițele de pisici mumificate din Egipt nu au fost încă analizate în mod fiabil.
„Credem că Egiptul rămâne cel mai bun candidat ca loc de naștere al pisicilor domestice, având în vedere numeroasele dovezi iconografice existente, dar nu avem date genetice din Egipt pentru a demonstra acest lucru”, a remarcat De Martino, care a fost coautor și la cea de-a doua lucrare.
„Lipsa datelor privind genomul pisicilor antice sau moderne din Egipt reprezintă marele semn de întrebare la care trebuie să se răspundă – atunci când acestea vor fi adăugate, se poate întoarce sprijinul genetic către ipoteza
«originare din Egipt
”, a declarat Losos.
Editor :