Banca de Resurse Vegetale Genetice (BRGV) Buzău nu a onorat o solicitare venită din partea Seifului Global de Seminţe Svalbard (Svalbard Global Seed Vault)-Norvegia, de trimitere a unor resurse româneşti, din cauza lipsei unui acord guvernamental, a unor norme internaţionale, în contextul în care o bună parte dintre seminţe nu sunt amprentate genetic, transmite Agerpres.
Potrivit reprezentanţilor BRGV, solicitarea a fost formulată de facilitatea aflată în Norvegia pe parcursul anului precedent, însă din cauza unor impedimente de natură legislativă, eşantioanele cu seminţe nu au putut fi trimise spre păstrare.
„Am avut solicitare de acolo şi chiar a fost insistentă solicitarea, însă am refuzat diplomatic pentru că nu suntem pregătiţi pentru a face acest lucru. În primul rând, avem nevoie de un acord în alb, guvernamental, nu îmi permit eu, la nivelul meu, să trimit nişte resurse importante ale ţării, în afara ţării fără a avea un acord guvernamental de nivel înalt ca aceste resurse să fie trimise cu acordul statului român.
A doua problemă este că noi nu avem o instituţie care să funcţioneze după normele şi standardele Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO) să avem o relaţie de schimb, de acelaşi nivel. Dacă am fi avut bănci care să funcţioneze după standardele FAO, atunci ar fi fost mai uşor. O a treia problemă ar fi că aceste resurse trebuie amprentate genetic, altfel le trimitem şi s-ar putea să nu se mai recunoască autenticitatea lor.
La prima vedere, pare o atracţie pentru orice ţară să trimită resurse acolo, pentru a fi păstrate şi atunci când le solicită, să le primească înapoi, însă tehnologia a avansat şi pentru a avea certitudine că aceste resurse sunt ale noastre, ar trebui amprentate genetic, pentru a fi recunoscute că sunt româneşti. (…) Solicitarea a fost anul trecut, în 2024”, a precizat, pentru Agerpres, directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Instituţia de cercetare din judeţul Buzău deţine tehnologia necesară de amprentare genetică a soiurilor româneşti, fiind făcuţi deja paşi în direcţia înfiinţării unei biblioteci virtuale a genelor, în schimb, lipsa de personal şi a capacităţii de stocare împiedică dezvoltarea ei.
„Avem posibilitatea de amprentare genetică, avem aparatura necesară de ultimă generaţie, ceea ce ne ţine puţin pe loc în această problemă este personalul şi serverele de mare capacitate. Avem personal redus care nu poate să ţină pasul cu numărul mare de resurse pe care noi îl avem şi să poată ajungă la zi şi avem nevoie de servere pentru stocarea acestor informaţii. Sperăm să se înţeleagă importanţa acestui proiect. Acolo vorbim de o investiţie foarte mare, acel depozit a fost conceput pentru a conserva resursele întregului Pământ, este un proiect american de mari dimensiuni şi, aşa cum scrie pe frontispiciul băncii – «Seminţe pentru vremea de apoi» -, practic a fost gândit ca o «Arcă a lui Noe» în care să fie salvate resursele Terrei. Noi nu trebuie să ne gândim la depozite de asemenea dimensiuni pentru că nu avem forţa financiară”, a declarat cercetătorul buzoian.
Un depozit similar în România, potrivit directorului instituţiei de la Buzău, nu ar fi sustenabil din punct de vedere financiar, în schimb, statul român s-ar putea implica în extinderea reţelelor de bănci necesare păstrării resurselor autohtone.
„Ar trebui să facem bănci de resurse genetice pe domenii. Vorbim de cultura mare care ar trebui să beneficieze de o bancă, de legumicultură, viticultură, plantele din flora spontană, pomicultură, creşterea animalelor. În afara ţării, Germania a dat în folosinţă o bancă de resurse genetice de conservare a raselor de albine, în Spania există o bancă de resurse care se ocupă cu conservarea soiurilor de trandafir. Noi nu avem bănci de resurse pe domenii, proiectul nostru este nou, la început de drum, zicem noi important”, a mai spus Costel Vînătoru.
BRGV Buzău este singura bancă de profil din România care are ca strategie cunoaşterea genotipică şi fenotipică, precum şi conservarea resurselor genetice vegetale ex situ şi in situ, pe termen scurt, mediu şi lung, în concordanţă cu legislaţia internaţională.
Editor :